Scrisoare deschisă deputatului PMP Marius Paşcan

Dragă Marius,

Nu suntem prieteni, dar am lucrat cam în aceleași domenii de activitate, în anii ’90 am fost colegi într-ale gazetăriei și ne-am respectat reciproc, chiar dacă am avut opinii divergente în multe cazuri, mai cu seamă în ceea ce privește relațiile româno-maghiare. Sper ca și această scrisoare să ducă la o polemică civilizată, bazată pe argumente și nu pe emoții. Ai avut ieri o conferință de presă, pe care am urmărit-o integral. Singurul punct în care am fost de acord cu tine este acela al necesității construirii unui campus școlar modern la Tîrgu Mureș.

Ai mai avut şi o propunere la care voi face referire în continuarea acestei scrisori deschise. Mai exact, ai propus Primăriei și Consiliului Local Tîrgu Mureș „amenajarea în parcul în care se află bustul lui Nicolae Bălcescu din Târgu-Mureș, a încă 8 busturi, în anul centenar al marii Unirii, ca o dovadă a altitudinii culturii mureșene, în concertul cultural național”. De asemenea, ai avansat şi propunerile „personalităților cu origini și activitate culturală legate identitar de județul Mureș”: – Serafim Duicu, scriitor, – Ion Fiscuteanu, actor, scriitor,- Romulus Guga, scriitor, – Gabriela Moga Lazăr, pictor, – Ovidiu Iuliu Moldovan, actor, – Vasile Netea, scriitor, istoric,- Mihai Sin, scriitor, – Ion Vlasiu, pictor, sculptor, scriitor. Mi-ai mai spus într-un comentariu la o postare pe Facebook cum că unele dintre aceste busturi sunt deja făcute şi se află în diverse locaţii. Acestea fiind zise, permite-mi să-mi spun punctul de vedere.

  1. Personal nu mai sunt de acord cu realizarea niciunui bust la Tîrgu Mureş, indiferent pe cine ar reprezenta, ci doar cu un ansamblu statuar (de preferinţă nonfigurativ). În ultimii 25 de ani, în Tîrgu Mureş, unul dintre cele mai efervescente domenii din punct de vedere al cantităţii a fost acela al amplasării de statui. Dar asta s-a făcut nu din raţiuni de înfrumuseţare a oraşului sau din motive turistice, ci din dorinţa de ostoire a unor orgolii etnice. Atât maghiarii, cât şi românii au militat pentru amplasarea de statui reprezentând personalităţi marcante ale celor două etnii (Bernady, Dandea, Rakoczi, Mihai Viteazul, Borsos, Filimon, Petőfi, Maior etc.), ceea ce a dus la apariţia de tensiuni inerente cu prilejul adoptării fiecăror decizii. Această „criză de idei” a făcut ca doar un singur ansamblu statuar să fie nonfigurativ, anume cel care se referă la revoluţionarea matematicii de către Bolyai János şi care se află amplasat într-un scuar pe strada Ştefan cel Mare. E limpede că niciuna dintre aceste statui nu este spectaculoasă şi nu reprezintă o atracţie turistică în sine. În ţările unde s-a depăşit, de multă vreme, acest orgoliu patriotic, au rămas vechile statui ale personalităţilor, dar noile ansambluri statuare sunt nonfigurative şi orientate către spectaculos. În multe cazuri, o statuie a devenit punct de referinţă pentru anumite oraşe (Bruxelles, Chicago, Copenhaga etc.) şi principal obiectiv de atracţie turistică. Mai multe despre Reforma Statuilor propusă de mine în campania electorală de anul trecut, în cadrul Proiectului „Noi vrem turişti!” se pot citi aici, paginile 18-29.
  2. La cum arată acum, însăşi statuia lui Bălcescu ar trebui refăcută. Este una dintre cele mai degradate statui, nu se mai disting nici trăsăturile feţei. Această statuie este mai degrabă o jignire la adresa lui Bălcescu (te rog să nu-mi spui că eu sunt de vină sau că stă în puterea mea refacerea ei).
  3. Ideea ta cum că unele busturi sunt deja făcute şi trebuie doar amplasate pe socluri nu stă în picioare şi îi face să zâmbească pe toţi sculptorii şi arhitecţii, mai ales în contextul în care tu îţi imaginezi acolo un „amfiteatru cultural” alcătuit din cele nouă busturi. Acestea trebuie să fie unitare din punct de vedere al execuţiei, asta ca o primă condiţie. În acest caz devine clar că trebuie refăcut şi Bălcescu sau scos din ecuaţie, deoarece el nu e „ o dovadă a altitudinii culturii mureșene”.
  4. O statuie sau un ansamblu statuar trebuie făcut prin concurs de proiecte, în care artistului trebuie să i se ofere libertate de creaţie. Concursul trebuie să fie (inter)naţional, cu reguli clare, cu juriu format în majoritate din membri ai OAR şi UAP şi nu din doi-trei funcţionari publici. Personal îmi doresc ca orice intervenţie cultural-artistică în spaţiul public să urmeze nişte reguli, asemănătoare cu ceea ce am gândit eu la concursul pentru realizarea semnelor-simbol la intrarea în Tîrgu Mureş, despre care găseşti detalii aici.
  5. Timpul nu e suficient şi ştii asta. Nu ajung 16 luni până la o eventuală inaugurare. Chiar dacă administraţia locală s-ar mobiliza exemplar, nu depinde (doar) de ea finalizarea unei asemenea lucrări. Ştii că pentru orice statuie e necesar avizul Ministerului Culturii şi că un asemnea aviz se obţine cel mai rapid în nouă luni. Avizul trebuie precedat de concurs şi urmat de execuţie. Nu ajunge timpul!
  6. Alegerea personalităţilor îţi aparţine şi este subiectivă. Nu o critic, ci spun doar că o asemenea lucrare presupune obligatoriu o dezbatere publică şi un studiu sociologic. Asta mai înseamnă încă circa 60 de zile. Şi, după cum ai văzut, m-am abţinut de la a spune că a pune exclusiv personalităţi româneşti în „oraşul armoniei” nu înseamnă armonie.

Nu vreau busturi, dar vreau un ansamblu statuar (modern şi nonfigurativ), care poate reprezenta chiar şi ceea ce ai gândit tu. Pot înţelege că propunerea ta a fost una strict electorală. Dacă nu e aşa şi chiar vrei să facem ceva frumos şi unic, vei găsi în mine un colaborator. Crede-mă că strămoşii noştri (târgu)mureşeni nu se vor supăra, dacă îi vom onora cu un ansamblu statuar doar la 102 ani de la Marea Unire.

Fără gând de ceartă,

Radu Bălaş,

vremelnic consilier local al municipiului Tîrgu Mureş

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>